Mărturia lui Silviu

Mărturia lui Silviu

Numele meu este Silviu, am 25 de ani şi în urmă cu 3 ani l-am primit pe Isus în inima mea şi sunt un om mântuit. Mărturia mea nu este una care să te şocheze, dar este probabil să ţi se potrivească şi ţie…

Eram un simplu tânăr ca oricare altul, provin dintr-o familie buna din clasa de mijloc, unde am primit o educaţie buna, nu am creat probleme majore niciodată părinţilor mei, iar ei şi ceilalti din jurul meu mă vedeau ca un om bun, liniştit, la locul lui.

Singurul viciu vizibil era fumatul, de care nu reuşeam să mă las, dar în inima mea erau şi alte vicii pe care nimeni nu le ştia. Imoralitatea era unul de care îmi este ruşine să mărturisesc, dar mă bucur că acum pot să discern şi să aleg.

Am lucrat chelner in diverse restaurante si locaţii de lux unde îmi câştigam banii. Salariul era mic si tipsul era îndeajuns si trebuia să te „descurci”. Îmi înşelam clienţii umflându-le nota de plată.

Când prindeam momentul, opream sticlele consumate de apă pe care le reumpleam cu apă rece de la robinet şi le vindeam clienţilor, iar cafeaua originală purta doar numele iLLy, conţinutul era o cafea vrac cumparată de mine de la supermarket. Aceasta era mica mea afacere de care nu ştia nimeni, şi banii erau ai mei.

Mi-am cumpărat o Biblie si îmi plăcea să citesc din ea, sa vin la biserică, dar eram încă prins în lume, prietena era contra bisericii şi nu vroia ca eu să merg la Casa Olarului..

Aveam ochiul format şi puteam să deosebesc un consumator cunoscător de unul normal, având grijă să nu fiu prins în tot ce făceam. Banii pe care îi câştigam erau mulţi, dar îi cheltuiam pe ţigări şi distracţii cu prietenii.

Fratele meu, Bogdan, mergea la Casa Olarului unde mă invita şi pe mine, dar eu nu vroiam să aud de „pocăiţi” pentru că eu susţineam că sunt un om drept şi bun şi nu am făcut rău la nimeni. Nu vroiam să îmi schimb religia mea de orthodox, mai exact de păcătos.

La 21 de ani m-am îmbolnăvit rău de plămâni şi aici a fost timpul când Dumnezeu a început să lucreze cu mine (cred că oamenii de la biserică se rugau pentru mine). Am reuşit să mă las de fumat, dar nu şi de celelalte lucruri pe care le făceam, dar Dumnezeu lucra cu atâta har cu mine.

Fratele meu îmi predica din când în când si de data asta cuvantul Lui Dumnezeu începea sa aibă sens în viaţa mea. Am avut convingerea că sunt un păcătos şi dacă aş da ochii cu Dumnezeul Sfânt mi-ar fi ruşine de ce am facut şi aş merita să merg in iad dacă aş muri. Am vrut sa îmi acopăr conştiinţa şi am zis că Dumnezeu nu există si totul este prin evoluţie, dar ceva în inima mea nu îmi dădea pace şi nu puteam să mă mint.

De ceva timp mă simţeam ca niciodată – atât de păcătos – parcă eram murdar şi nu mai puteam să mai lupt împotriva adevărului. Îmi amintesc că era 4 dimineaţa, mă întorceam de la muncă şi m-am pus în genunchi şi I-am zis lui Dumnezeu că dacă El este cel care a făcut lumea şi tot ce văd să mă ajute sa Îl cunosc ca un Dumnezeu real şi să mă ierte de tot ce am făcut. I-am cerut o viaţă nouă. Mi-am cumpărat o Biblie si îmi plăcea să citesc din ea, sa vin la biserică, dar eram încă prins în lume, prietena era contra bisericii şi nu vroia ca eu să merg la Casa Olarului.

Nu ştiam ce să fac, ţineam mult la ea, dar îmi plăcea şi la biserică, oamenii, cântecele, predicile. Era ceva nou şi atât de entuziasmant faţă de monotonia dintr-o biserică religioasă…, dar Dumnezeu mi-a dat puterea şi tăria să Îl aleg pe El, am crezut în promisiunile Lui, că daca voi lăsa voi primi înzecit în această lume şi de o mie de ori mai mult în cealaltă viaţă. Acum sunt entuziasmat de ce a făcut Dumnezeu şi bucuria pe care am primit-o nu se compară cu cea pe care o cumpărăm din lume şi se transformă în dezamăgire.