Marturia lui Monica

Marturia lui Monica

Mă numesc Monica, am 39 de ani, sunt din orasul Ploieşti, România şi sunt mântuită de 8 ani. Am crescut într-o familie de intelectuali, fără probleme sau griji din punct de vedere financiar, dar, cu toate aceste lucruri, familia noastră era distrusă, tatăl meu în tot acest timp o înşela pe mama, neavând timp de noi, de educaţia noastră, să ne ofere dragoste sau apropiere.

La vârsta de 6 ani, tatal meu a divorţat de mama, rămânând în grija mamei, eu şi fratele meu mai mare fiind în vârstă de 10 ani atunci. În tot timpul acesta se dezvoltase o ură şi o amărăciune care creşteau pe zi ce trecea, încat uram orice copil pe care îl vedeam de mână cu tatăl său.

Mi-a spus despre iertare şi speranţa în Isus, şi aşa am aceptat să vin la biserică.

Toata viaţa m-am simţit respinsă şi marginalizată, deşi mama mea îmi oferea cam tot ce vroiam din punct de vedere financiar, fapt ce a determinat distrugerea vieţii mele. Din ce în ce mai mult am încercat să găsesc liniştea sufletească mergând la o biserică ortodoxă, rugându-mă la icoane, crezând că Dumnezeu mă iartă, dar plecam de acolo şi făceam aceleaşi lucruri şi am văzut că nu funcţionează.

M-am căsătorit, dar căsnicia mea nu a mers, sfârşind în a divorţa, încercând fel şi fel de relaţii ajungând să curvesc, să mint până la extreme, şi să-mi înec amarul într-un pahar de băutură. De 3 ori am avortat, fără să-mi pese atunci sau să mă gandesc că îmi va afecta conştiinţa, ajunsesem într-o stare degradată emoţional, psihic, dar şi moral şi spiritual.

Tânjeam după dragoste, acceptare şi păcatul din via?a mea mă distrugea din ce în ce mai mult. Într-o zi eram la locul meu de muncă, când un tânăr a venit (astăzi el fiind soţul meu) şi mi-a dat o invitaţie la biserică. Mi-a spus despre iertare şi speranţa în Isus, şi aşa am aceptat să vin la biserică.

Nu am înţeles multe lucruri în prima mea slujbă de biserică, dar un lucru l-am înţeles perfect, că aveam multe păcate şi dacă muream mergeam în iad, fapt pentru care am fost mântuită chiar în acea seară. Au trecut opt ani de atunci şi Dumnezeu şi-a aratat gloria Lui prin faptul ca El schimbă vieţi şi destine.

Astăzi sunt căsătorită, am 3 copii, nu mă mai simt respinsă şi abandonaă, stiu cine sunt in Hristos. Dragostea lui D-zeu şi a soţului meu o simt în fiecare zi şi asta datorită jertfei lui Isus.