Mărturia lui Ştefan

Mărturia lui Ştefan

Salut, Numele meu este Ştefan, am 28 ani şi locuiesc în Ploieşti.

Seara, frig, dezamăgire, durere, nepăsare, vinovăţie, ură, singurătate, combinaţia perfectă pentru cineva care stă şi priveşte în gol de la 20 de metri pe un pod, ăsta eram eu acum 6 luni. Asta îmi oferise viaţa timp de 28 de ani, aici mă adusese pe mine diavolul, şi era cât pe ce să câştige. Căutam un motiv să trăiesc, nu conta cât de mic, dar vroiam să mă agăţ de ceva, să simt că am pentru ce să exist, mă simţeam inutil, dat la o parte de toţi, chiar şi de Dumnezeu.

În fiecare zi duceam o bătălie pe care o pierdeam, crezând că prin puterea mea pot schimba ceva. şi totul începuse de la ea,…… de ce Dumnezeu nu auzea când îl rugam să o aducă înapoi, El ştia că o iubesc, doar aşa îmi era bine, nu vroiam să mai trăiesc, dezamăgisem pe toată lumea, promovam numai probleme, nu eram în stare nici să iubesc pe cineva, şi rezolvarea era ca eu să mor…

Doar un pas şi totul o să fie bine, o să scapi de tot, oricum nu le pasă de tine, eşti un ratat, nu ai făcut nimic toată viaţa ta, nu eşti în stare de nimic, nici măcar să sari, eşti un laş, astea erau vocile din capul meu, dar Dumnezeu avea un alt plan pentru mine..

În secunda următoare o maşina opreşte lângă mine şi îmi spune că eu trebuie să merg cu el acasă. Nerealizând ce se întâmplă, m-am urcat la el în maşină, era un băiat cam la 30 de ani, împreună cu soţia şi cei doi copii ai săi. Încă eram şocat de ceea ce era să fac cu 5 minute înainte, abia acum realizam ce s-a întâmplat, acel om îmi salvase viaţa. Încerca să poarte o conversaţie cu mine, dar eu încă nu puteam vorbi, mă gândeam la ce era să fac, când deodată îmi zice: “ştiu ce vroiai să faci acolo pe pod”. Mirat îl întreb: “De unde ştii?“. El răspunde foarte sigur pe el: “Dumnezeu mi-a vorbit, şi mi-a zis că eu trebuie să te iau în maşina mea şi să te duc acasă pentru că tu vroiai să sari de acoolo.“ În mintea mea au început să se deruleze toate evenimentele, toate deciziile proaste pe care eu le luasem şi cum eu îi ceream lui Dumnezeu un semn. “Acesta era?” mă întrebam eu. De unde ştia acel om ce vroiam eu să fac, şi ce era în inima mea?

Răspunsul este unul uşor, doar Dumnezeu ştia şi planul lui era altul cu mine. De atunci au trecut 6 luni şi pe acel om nu l-am mai vazut. Începând din acea seară viaţa mea s-a schimbat radical, l-am primit pe Isus în viaţa mea şi El este noul scop pentru care eu trebuie să trăiesc. De atunci El a început să lucreze în viaţa mea, şi acum sunt un om nou, care ia decizii bune, şi care are credinţă pentru viitor.